Data de 27 septembrie 2026 reprezintă al doilea termen-cheie de conformare obligatorie pentru comercianți sub spectrul OUG nr. 18/2026, un act normativ ce modifică profund legislația privind protecția consumatorilor (Legea nr. 363/2007 privind practicile incorecte și OUG nr. 34/2014 privind contractele la distanță). Dacă primul val de măsuri de la 19 iunie 2026 a vizat exclusiv introducerea „butonului de retragere” din contractele online, noile reguli aplicabile din septembrie lovesc direct în fenomenul de greenwashing (ecospălare) și impun o transparență totală asupra caracteristicilor fizice și digitale ale produselor.
Din acest moment, alegerea unui nume de brand ecologic încetează să mai fie o simplă decizie comercială și devine un risc juridic major, cu temeiuri legale precise pe care puțini antreprenori le-au anticipat. Până de curând, să adaugi o particulă precum „Eco”, „Green”, „Bio” sau „Natural” în numele companiei sau pe eticheta unui produs era considerată o inițiativă genială de marketing. Brandurile românești au înțeles rapid că un nume care sună „verde” se vinde mult mai ușor și oferă o aură de siguranță în fața publicului, câștigându-i încrederea.
- Ce se schimbă concret de la 27 septembrie 2026?
România a transpus Directiva europeană anti-greenwashing — Directiva (UE) 2024/825, cunoscută în piață drept directiva „EmpCo” (Empowering Consumers for the Green Transition) — prin Ordonanța de urgență nr. 18 din 19 martie 2026. Deși ordonanța a intrat tehnic în vigoare la data publicării ei în martie, aplicarea efectivă a regulilor privind afirmațiile de mediu a fost amânată până la 27 septembrie 2026.
Noile reguli aduc o serie de obligații extrem de stricte:
- Interzicerea afirmațiilor ecologice nefondate: Termenii generici precum „eco”, „verde”, „sustenabil”, „biodegradabil” sau „prietenos cu mediul” nu mai pot fi folosiți liber pe ambalaje, site-uri sau în reclame. Orice companie care folosește aceste cuvinte trebuie să poată dovedi, cu probe științifice clare și verificabile, o performanță de mediu reală.
- Interzicerea generalizărilor înșelătoare: Devine ilegală prezentarea unui întreg brand ca fiind „ecologic” sau „sustenabil” în condițiile în care doar o singură componentă minoră sau un aspect izolat al produsului respectă un criteriu de mediu.
- Obligații extinse privind durabilitatea și reparabilitatea: Consumatorii trebuie informați explicit dacă produsele au o durabilitate garantată de producător sau dacă există restricții tehnice la reparație. Menționarea unui indicator privind disponibilitatea pieselor de schimb și a manualelor de reparație devine obligatorie.
- Transparență totală pentru actualizările software: Pentru toate produsele cu elemente digitale (telefoane, televizoare smart, electrocasnice inteligente), comercianții sunt obligați să specifice în mod clar perioada minimă de timp în care producătorul va asigura actualizări de software și securitate.
Ce înseamnă o dovadă acceptabilă de performanță de mediu?
O simplă declarație internă, redactată de departamentul de marketing, nu mai are nicio valoare legală. Practica europeană recunoaște doar certificările oficiale independente, cum ar fi eticheta ecologică a Uniunii Europene (EU Ecolabel), standardele internaționale din familia ISO 14024 pentru etichetare de mediu sau rapoartele de verificare realizate de un organism terț acreditat.
- Consecințe economice: Lovitura din umbră asupra proprietății industriale
Cea mai mare capcană a OUG 18/2026 nu se află pe ambalaje, ci în registrul OSIM. Ghidul de interpretare al Comisiei Europene vizează afirmațiile de mediu indiferent de suportul pe care apar, inclusiv în numele de brand. În România, această legătură este direct legată de Legea mărcilor (Legea nr. 84/1998), care oferă două pârghii prin care brandurile „verzi” fără acoperire pot fi eliminate de pe piață:
| Temei Legal (Legea 84/1998) | Situația aplicabilă | Efectul juridic direct |
| Art. 5 alin. (1) lit. f) | Mărci noi, aflate în curs de înregistrare la OSIM | Refuzul înregistrării dacă denumirea induce publicul în eroare cu privire la natura sau calitatea ecologică a produsului. |
| Art. 55 alin. (1) lit. c) | Mărci existente, deja înregistrate și folosite în piață | Decăderea din drepturi. Marca poate fi anulată dacă modul de utilizare induce în eroare consumatorul (ex: se numește „Eco” dar produsul poluează). |
Potrivit legii, orice persoană interesată (un competitor direct, o asociație pentru protecția consumatorilor) poate depune o cerere de decădere a mărcii voastre, fie pe cale administrativă la OSIM, fie prin acțiune judiciară la Tribunalul București, în orice moment pe durata de protecție a mărcii.
- Implicații generale și sancțiuni: Cine controlează și ce riscați?
Filtrele de control vor fi drastice, iar autoritățile nu vor mai tolera jumătățile de măsură.
- Organismele de control: Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor (ANPC) deține rolul principal de verificare, fiind sprijinită de ANCOM în cazul platformelor digitale și al sectorului de comunicații.
- Amenzi corelate cu cifra de afaceri: Pentru practici comerciale incorecte, amenzile părăsesc zona sumelor fixe modice. Companiile riscă sancțiuni severe ce pot fi calculate ca procent direct din cifra de afaceri anuală.
- Măsuri complementare distructive: Dincolo de componenta financiară, ANPC poate impune retragerea imediată a produselor de la raft, oprirea definitivă a campaniilor publicitare și eliminarea materialelor promoționale neconforme. La toate acestea se adaugă un prejudiciu masiv de reputație: eticheta publică de „brand mincinos” într-o eră a transparenței poate distruge definitiv încrederea clienților.
Cum se poate apăra un titular de brand?
Titularul mărcii nu este complet lipsit de apărare, însă sarcina probei se inversează. În cazul unui control sau al unui litigiu, compania va fi cea obligată să demonstreze în mod activ că denumirea mărcii sau afirmațiile de pe site nu sunt folosite abuziv, aducând la dosar certificările oficiale menționate mai sus.
Concluzie: Sfârșitul erei marketingului „după ureche”
OUG 18/2026 redesenează complet regulile jocului în comerțul românesc. Din 27 septembrie 2026, sustenabilitatea nu mai este un simplu instrument de PR, ci o obligație legală strictă, măsurabilă în certificate de laborator și audituri tehnice. Companiile care vor continua să folosească etichete verzi inventate sau denumiri cu rezonanță ecologică nefondată riscă nu doar amenzi usturătoare, ci pierderea propriului nume de marcă construit în ani de zile.
Pentru a supraviețui pe piață, companiile trebuie să treacă de urgență la un audit legislativ complet: eliminați din textele de pe ambalaje afirmațiile vagi, false, neconcludente, revizuiți codul platformelor de e-commerce pentru transparența digitală și asigurați-vă că fiecare cuvânt „verde” afișat este dublat de o certificare oficială incontestabilă.
