Curtea Constituțională a României (CCR) a publicat motivarea Deciziei nr. 734/2026, aducând în atenție argumentele juridice pentru care a declarat neconstituțională legea de modificare a art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă. Adoptată inițial de Parlament în 2025 cu scopul declarat de a degreva instanțele, legea vizase eliminarea obligației de a include în considerentele hotărârilor „susținerile pe scurt ale părților”. Decizia Curții, pronunțată în unanimitate, subliniază că această cerință procesuală nu constituie o simplă formalitate administrativă, ci o garanție fundamentală a dreptului la un proces echitabil.
Contextul legislativ și parcursul proiectului
Inițiativa legislativă a traversat un parcurs sinuos de la primele avertismente exprimate în anul 2022 până la adoptarea sa la sfârșitul anului 2025. Proiectul a fost inițial avizat negativ de Consiliul Legislativ și de Consiliul Economic și Social (CES) încă din ianuarie 2022, instituții care au semnalat riscul iminent de afectare a contradictorialității și a dreptului la apărare. Senatul a respins proiectul în martie 2022 cu o majoritate covârșitoare de 99 de voturi.
Cu toate acestea, inițiativa a fost repusă pe agendă și adoptată la 15 octombrie 2025 de Camera Deputaților, în calitate de for decizional, cu 259 de voturi pentru. Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) a criticat imediat măsura, subliniind că neajunsul real provine din practica deficitară a preluării integrale a actelor, și nu din însăși obligația legală de sinteză. Ulterior, Avocatul Poporului a sesizat CCR la 24 octombrie 2025. Curtea notează în motivare că, în cadrul procedurii de control constituțional, nici Parlamentul și nici Guvernul nu au transmis un punct de vedere oficial.
Argumentele CCR: Simetria actului de justiție și transparența
Curtea Constituțională a fundamentat soluția de neconstituționalitate pe mai multe principii fundamentale ale dreptului procesual civil:
- Simetria hotărârii judecătorești: CCR subliniază necesitatea unei legături coerente între pretențiile formulate, situația de fapt reținută, argumentația instanței și dispozitiv. Eliminarea mențiunii privind pozițiile procesuale afectează coerența documentului și îngreunează controlul judiciar în căile de atac.
- Garanția procesului echitabil: Sintagma „susținerile pe scurt ale părților” reprezintă cadrul în care judecătorul este chemat să se pronunțe. Omiterea acestei etape împiedică verificarea respectării principiului contradictorialității și a dreptului la apărare.
- Calitatea versus productivitatea justiției: Referindu-se la standardele Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni, CCR reiterează că degrevarea instanțelor și celeritatea nu pot justifica diminuarea calității actului de justiție. Viteza nu trebuie să primeze în fața garanțiilor procesuale.
- Principiul transparenței: Hotărârea judecătorească îndeplinește și un rol public, asigurând încrederea cetățenilor în sistemul de justiție prin posibilitatea de a înțelege raționamentul decizional, în acord cu principiul că justiția trebuie să se și vadă că este făcută.
Precedentul istoric 1998-2000 și riscurile sistemice
În motivarea sa, Curtea a valorificat un precedent legislativ relevant din perioada 1998-2000, când legislația procesual civilă a renunțat temporar la consemnarea susținerilor părților în vederea accelerării proceselor. Documentele oficiale ale epocii au demonstrat că soluția respectivă nu și-a atins scopul de celeritate, generând în schimb lezarea intereselor justițiabililor și o slabă înfăptuire a justiției, motiv pentru care reglementarea a fost abandonată.
Prin decizia pronunțată, instanța constituțională reconfirmă că simplificarea redactării hotărârilor nu poate fi realizată prin eliminarea elementelor structurale care asigură echilibrul procesual, transparența și respectarea drepturilor fundamentale ale părților litigante.
