În România se introduce începând din această toamnă „normarea activității”,în sistemul judiciar, ceea ce marchează o reformă structurală profundă. Toate judecătoriile, tribunalele și curțile de apel din țară aplică o nouă procedură de gestionare a activității în raport cu capacitatea reală de procesare a cauzelor. Cunoscut drept „normarea” activității, noul mecanism aprobat de Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) stabilește limite clare privind numărul de dosare pe care le poate prelua o instanță într-o singură zi, în funcție de schema de personal și de nivelul de jurisdicție.
Dincolo de degrevarea magistraților, măsura aduce o schimbare radicală pentru justițiabili și avocați: dosarele care depășesc capacitatea zilnică de procesare nu vor mai fi repartizate imediat, ci vor fi înscrise într-un registru administrativ și puse în așteptare.
Context: De ce s-a ajuns la „normare”?
Introducerea acestui algoritm vine ca o reacție directă la supraîncărcarea cronică din instanțe. Datele statistice oficiale indică o realitate alarmantă pentru justiția din România:
- Explozie de litigii: Numărul dosarelor nou-intrate a crescut cu peste 27% în perioada 2020–2024.
- Discrepanță europeană: Volumul de cauze noi înregistrate în România este de 3 până la 4 ori mai mare decât media europeană, iar încărcătura efectivă pe judecător depășește în prezent cu circa 60% media din UE.
- Resurse blocate: În timp ce volumul de muncă a crescut exponențial, schemele de judecători și grefieri au rămas practic la același nivel în ultimii zece ani.
Cum funcționează noul sistem de listă de așteptare
Atunci când volumul de cereri dintr-o zi depășește capacitatea maximă a instanței, dosarele excedentare sunt trecute într-un registru special. Repartizarea lor se va face ulterior, în ordine strict cronologică, cu menținerea obligatorie a caracterului aleatoriu.
Important de menționat: Înscrierea în registrul de așteptare are exclusiv un caracter administrativ și nu modifică data oficială a înregistrării cauzei în instanță.
Părțile aflate în situații excepționale pot solicita urgentarea procedurii. La cererea expresă a unui justițiabil, un dosar poate fi extras din lista de așteptare și repartizat cu prioritate dacă se dovedește că temporizarea ar compromite drepturi fundamentale sau ar produce prejudicii grave, iminente și ireparabile.
Excepțiile de la regulă: Cauze excluse și cauze prioritare
Mecanismul de normare nu va bloca litigiile urgente. Hotărârea Secției pentru judecători a CSM (nr. 1642) stabilește două categorii clare de derogări:
- Cauzele excluse (Aproximativ 280 de categorii)
Aceste dosare se repartizează instant, fără a fi luate în calculul capacității zilnice de procesare și fără a o diminua. Cel mai frecvent exemplu este cel al încuviințărilor de executare silită.
Exemplu practic: Dacă o instanță are o capacitate zilnică de 6 dosare și primește 7 dosare obișnuite și 3 încuviințări de executare, toate cele 3 încuviințări sunt repartizate imediat. Din dosarele obișnuite se repartizează 6, iar 1 singur rămâne în așteptare.
- Cauzele prioritare (Peste 300 de categorii)
Sunt incluse aici măsurile preventive, litigiile cu minori și familie, suspendările de executare sau ordinele de protecție. Acestea se calculează în volumul zilnic, dar au prioritate absolută și se repartizează imediat, chiar dacă depășesc norma. Surplusul generat va fi însă reportat (scăzut) din capacitatea zilei următoare.
Concluzii: Între eficientizarea actului de justiție și riscul temporizării proceselor
Introducerea normării activității reprezintă, fără îndoială, un moment de cotitură pentru sistemul judiciar din România. Pe de o parte, măsura răspunde unei solicitări istorice a magistraților, oferindu-le timpul necesar pentru a analiza temeinic fiecare speță și reducând riscul erorilor judiciare cauzate de suprasolicitare. O normă aliniată la standardele europene este premisa unui act de justiție de o calitate superioară.
Pe de altă parte, mecanismul transferă o parte din presiunea volumului de muncă direct asupra justițiabililor. Chiar dacă perioada de tranziție graduală și lista extinsă de excepții amortizează impactul inițial, apariția listelor de așteptare pentru dosarele comune va prelungi, inevitabil, durata totală de soluționare a litigiilor.
Eficiența reală a acestui compromis structural va putea fi evaluată doar în timp, în funcție de modul în care instanțele vor gestiona fluxul registrelor cronologice și de capacitatea sistemului de a menține un echilibru fin între volumul fizic de muncă și dreptul fundamental al cetățeanului la un proces soluționat într-un termen rezonabil.
