Nerespectarea termenului minim pentru discuția finală în inspecția fiscală constituie un viciu procedural esențial
Curtea de Apel Timișoara a fost sesizată prin acțiunea înregistrată sub nr. x/13.09.2023 de către reclamanta A. S.R.L., aflată în insolvență, care a cerut anularea unor decizii emise de autoritățile fiscale.
Reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A.N.A.F. – Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Ministerul Finanțelor – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Serviciul Fiscal Orășenesc Deta, prin AJFP Timișoara, anularea Deciziei nr. 2725/08.08.2023 și, în consecință, a mai cerut nulitatea/anularea Deciziei de impunere nr. FMC_62/27.02.2023, care stabilește obligații fiscale suplimentare.
Printre sumele contestate se află un impozit pe profit suplimentar de 4.068.260 RON, stabilit pe o bază impozabilă de 32.879.766 RON, și o taxă pe valoarea adăugată suplimentară de 22.171.229 RON, la o bază impozabilă stabilită de 114.437.804 RON.
De asemenea, reclamanta a solicitat anularea altor acte administrative, inclusiv a dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală și a raportului de inspecție fiscală x_28/27.02.2023, precum și a deciziilor referitoare la obligațiile fiscale accesorii reprezentând dobânzi și penalități de întârziere.
Curtea de Apel Timișoara a admis acțiunea reclamantei, anulând decizia de soluționare a contestației și constatând nulitatea mai multor acte administrative emise de autoritățile fiscale.
Decizia instanței a fost contestată prin recurs de pârâți, aducând critici referitoare la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive. Înalta Curte a considerat că pârâții au justificat calitatea procesuală pasivă, având în vedere că unele acte contestate au fost emise de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.
În ceea ce privește analiza motivelor de recurs, Înalta Curte a subliniat că, conform art. 130 din Codul de procedură fiscală, contribuabilul trebuie informat despre aspectele constatate în cadrul inspecției fiscale și că discuția finală nu poate avea loc mai devreme de 5 zile lucrătoare de la comunicarea proiectului de raport.
Înalta Curte a stabilit că inspecția fiscală a acordat reclamantei doar o zi lucrătoare pentru discuția finală, încălcând astfel termenul minim de 5 zile prevăzut de lege. Această încălcare a fost considerată un viciu procedural esențial, ce atrage anularea actului administrativ contestat.
În final, Curtea a respins recursul formulat de organele fiscale, considerând că nu sunt motive de casare a sentinței instanței de fond, conform prevederilor legale aplicabile.